Originea arhitecturii moderne
Arhitectura reflectă concepţia etică, estetică şi metafizică a fiecărui popor, în întreaga lui specialitate, indiferent de mijloacele tehnice şi materiale pe care le-a avut, arhitectura ţărănească s-a dezvoltat timp de milenii, sistemele ei expresive ajungând la o simplitate supremă expresivă, pură geometrie poetizată şi muzicalizată. În schimb arhitectura urbană modernă a pornit din cea ţărănească, fiind defapt o extensiune a acesteia în orizontală şi verticală.
Noţiunea de “modernitate”
Arhitectura românească a trecut şi ea, ca întreaga societate, printr-o “tranziţie”. O tranziţie conştientă de sine se face numai în sensul unei “modernizări”. Orice tranziţie e defapt căutarea unei noi modernităţi.
Cu “modernul” nu se poate opera însa prea precis, pentru ca el este o noţiune relativă, confuză, vagă. Modernul e în definitiv un concept convenţional – observă criticul literar Adrian Marino, inevitabil totuşi.
Postmodernitatea
Arhitectul este, ca orice artist, un om intuitiv. În postmodern el desface arhitectura modernă şi tradiţională în piese, le recompune, împreunând ce este mai diferit, separând ce este cel mai aproape. Arhitectura îngheaţă metaforele, opreşte profunzimea imaginilor, nu provoacă iluzii asupra structurii raţionale şi afective ci ii prezintă realitatea ei.
“Avangarda” – modernitatea de elită
A anticipa în prezent viitorul – adică a te situa în avangarda – este cea mai modernă dintre atitudini, avangarda este una dintre “feţele modernităţii” şi cea mai radicală formă a ei. Nu e obligatoriu să fi avangardist pentru a fi modern, dar tendinţa avangardei este forma acută de manifestare a modernităţii.
“Tours et détours” (fr. “Turnuri şi tururi” (sau deturnări)
Societatea arhitecţilor francezi a organizat în ianuarie 2008, un colocviu internaţional dedicat turnurilor. S-a analizat turnul ca forma simbolică şi rolul său în urbanismul contemporan. Atât Romania cât şi Franţa şi-au pronunţat repulsia pentru construcţiile înalte. La sfârşitul secolului al XIX-lea intelectualii parizieni au semnat o petiţie, cerând demontarea Turnului Eiffel, în Romania întotdeauna au existat polemici pe tema clădirilor înalte, însă la antipod, în America sunt tolerate clădirile înalte deoarece acolo se gândeşte în termeni economici iar publicul nu intră în dezbateri cu miză estetică sau etică.
Concluzionând observam în Romania de azi o arhitectură cu un limbaj arhitectural al gesturilor de suprafaţă, artificiul si gratuitatea gesturilor de faţadă sunt determinante pentru ceea ce înseamnă arhitectura la Opera Center – Bucureşti (Arh. Dorin Ştefan, 2000-2002), Bog’Art Center – Bucureşti (Arh. Constantin Ciurea, 1998-2000), Bucharest Tower Center – Bucureşti (Arh. Vlad Arsene, 2005-2007), Hotel Ramada – Sibiu (Arh. Constantin Ciurea, 2008), imobil de birouri – Sediu Romtelecom – Bucureşti (Arh. Florin Alexandrescu, 2004). Scenarii arhitecturale de suprafaţă artificiale sunt însărcinate cu rolul de a exprima o tipologie pentru instituţiile pe care le adapostesc.
Arhitecţi români avangardişti
Unul dintre cei de mai succes arhitecţi contemporani, avangardişti este considerat Dorin Stefan (Augustin Ioan şi Ana Maria Zahariade îl denumesc astfel). Antiumanismul este un caracter definitoriu al avangardei. De ce construiesc aşa de “rece, sec, inuman?” Pentru că “un spaţiu conceptual “rece” este un spaţiu în care creierul stă în faţa ochiului”- explică Dorin Ştefan. (Dorin Ştefan, Marginalii Arhitext-uale şi contextualitate, în Arhitext Design nr.9-10/1999, p. 58)
Arhitectura reflectă concepţia etică, estetică şi metafizică a fiecărui popor, în întreaga lui specialitate, indiferent de mijloacele tehnice şi materiale pe care le-a avut, arhitectura ţărănească s-a dezvoltat timp de milenii, sistemele ei expresive ajungând la o simplitate supremă expresivă, pură geometrie poetizată şi muzicalizată. În schimb arhitectura urbană modernă a pornit din cea ţărănească, fiind defapt o extensiune a acesteia în orizontală şi verticală.
Noţiunea de “modernitate”
Arhitectura românească a trecut şi ea, ca întreaga societate, printr-o “tranziţie”. O tranziţie conştientă de sine se face numai în sensul unei “modernizări”. Orice tranziţie e defapt căutarea unei noi modernităţi.
Cu “modernul” nu se poate opera însa prea precis, pentru ca el este o noţiune relativă, confuză, vagă. Modernul e în definitiv un concept convenţional – observă criticul literar Adrian Marino, inevitabil totuşi.
Postmodernitatea
Arhitectul este, ca orice artist, un om intuitiv. În postmodern el desface arhitectura modernă şi tradiţională în piese, le recompune, împreunând ce este mai diferit, separând ce este cel mai aproape. Arhitectura îngheaţă metaforele, opreşte profunzimea imaginilor, nu provoacă iluzii asupra structurii raţionale şi afective ci ii prezintă realitatea ei.
“Avangarda” – modernitatea de elită
A anticipa în prezent viitorul – adică a te situa în avangarda – este cea mai modernă dintre atitudini, avangarda este una dintre “feţele modernităţii” şi cea mai radicală formă a ei. Nu e obligatoriu să fi avangardist pentru a fi modern, dar tendinţa avangardei este forma acută de manifestare a modernităţii.
“Tours et détours” (fr. “Turnuri şi tururi” (sau deturnări)
Societatea arhitecţilor francezi a organizat în ianuarie 2008, un colocviu internaţional dedicat turnurilor. S-a analizat turnul ca forma simbolică şi rolul său în urbanismul contemporan. Atât Romania cât şi Franţa şi-au pronunţat repulsia pentru construcţiile înalte. La sfârşitul secolului al XIX-lea intelectualii parizieni au semnat o petiţie, cerând demontarea Turnului Eiffel, în Romania întotdeauna au existat polemici pe tema clădirilor înalte, însă la antipod, în America sunt tolerate clădirile înalte deoarece acolo se gândeşte în termeni economici iar publicul nu intră în dezbateri cu miză estetică sau etică.
Concluzionând observam în Romania de azi o arhitectură cu un limbaj arhitectural al gesturilor de suprafaţă, artificiul si gratuitatea gesturilor de faţadă sunt determinante pentru ceea ce înseamnă arhitectura la Opera Center – Bucureşti (Arh. Dorin Ştefan, 2000-2002), Bog’Art Center – Bucureşti (Arh. Constantin Ciurea, 1998-2000), Bucharest Tower Center – Bucureşti (Arh. Vlad Arsene, 2005-2007), Hotel Ramada – Sibiu (Arh. Constantin Ciurea, 2008), imobil de birouri – Sediu Romtelecom – Bucureşti (Arh. Florin Alexandrescu, 2004). Scenarii arhitecturale de suprafaţă artificiale sunt însărcinate cu rolul de a exprima o tipologie pentru instituţiile pe care le adapostesc.
Arhitecţi români avangardişti
Unul dintre cei de mai succes arhitecţi contemporani, avangardişti este considerat Dorin Stefan (Augustin Ioan şi Ana Maria Zahariade îl denumesc astfel). Antiumanismul este un caracter definitoriu al avangardei. De ce construiesc aşa de “rece, sec, inuman?” Pentru că “un spaţiu conceptual “rece” este un spaţiu în care creierul stă în faţa ochiului”- explică Dorin Ştefan. (Dorin Ştefan, Marginalii Arhitext-uale şi contextualitate, în Arhitext Design nr.9-10/1999, p. 58)
Imobil de birouri – Sediu Romtelecom – Bucureşti (Arh. Florin Alexandrescu, 2004)
Arhitectul Constantin Ciurea are “căutări avangardiste”, dar amestecate într-o expresie foarte eclectică – cum remarcă Anca Sandu Tomaşevschi, el vede arhitectura ca pe o luptă eroică – “O lupta continuă. Lupta cu mentalităţile, cu tehnologiile, cu timpul şi cu tine însuţi”. Scopul luptei nu are însă nici un dubiu: el “menţine ştacheta arhitecturii româneşti la un nivel occidental”. (Anca Sandu Tomaşevschi, Nu suntem obligaţi să fim minimalişti, in “Octogon” nr. 2 (nr.1/2001), p. 32; pp. 21-23). Ansamblu Porsche România, sediu administrativ – Bucureşti (Arh. Constantin Ciurea).
Clădirea de birouri “Europe House” – Bucureşti (Westfourt Architecture/Arh. Vlad Arsene, 2001-2002). Arhitectul Vlad Arsene îşi declară intenţia de a crea o clădire care e în acelaşi timp interbelică bucureşteană şi “foarte europeană”. Ea materializează un concept de casa-background, casa-fond, creînd un front stradal. Aceasta idee “foarte europeană” e înţeleasă şi mai bine în opoziţie cu imobilul de birouri american, care din contră încearcă să se detaşeze din front şi să exprime un “statement” de arhitectură. Există o raportare negativă a interbelicului local. “Europe House” încearcă un fel de pedagogie a transparenţei. Arsene a observat că în România şi Europa de Est în general predomină în clădiri o noţiune de opacitate (specifică şi modernismului interbelic local). Lecţia transparenţei trebuie expusă explicit pe suprafaţa clădirii. Clădirea nu e numai mijloc de reprezentare a unei instituţii, ci şi “mijloc de misionarism instuţional” (Vais Dana, Ficţiunile Arhitecturii, Editura Paideia, Bucureşti, 2008, p. 78) – învaţă instituţiile cum ar trebui să fie. Faţada nord devine un fel de ecran pe care se proiectează filmul transparenţei dinspre înauntru. (Vlad Arsene, în Arpad Zachi, Discurs despre transparentă şi opacitate, interviu…, în: “Arhitext Design, nr. 12/2002, pp. 86-87, 88, 91).
Charles de Gaulle Plaza – Bucureşti (Arh. Vlad Arsene, 2005), în acesta zona urbana, clădirea joacă rolul unui reper vertical, comentând cele două soluţii posibile: turnul, soluţie modernistă, internaţionalistă, specific urbanismului intensiv al metropolelor, şi clădirea de colţ, reflex al oraşului premodern.
Hotel Stil – Bucureşti (Arh. Florian si Iulia Stanciu, 2001-2003) este unul dintre experimentele sofisticate de explorare a artificiului estetic ca artificiu în sine. Independentele de distribuţia funcţională sau logică structurală, suprafeţele înfăşurătoare îşi joacă jocul lor capricios şi seducător” (Vais Dana, Ficţiunile Arhitecturii, Editura Paideia, Bucuresti, 2008, p. 79). Efectul e arbitrarul unui colaj suprarealist.
Sediul Uniunii Arhitecţilor din Romania – Bucureşti (Arh. Dan Marin si Zeno Bogdanescu, 1992-2003) e un exemplu extrem de artificiu conştientizat. Gesturile sunt aparent contextuale: noua clădire integrează faţada unei case care a ars in timpul revoluţiei din 1989 (păstrată ca martor al evenimentelor, astfel ca “urmele istoriei să rămână intacte”). Mai mult prismele de sticla urmeaza aliniamentul fronturilor existente, din vechea clădire e păstrată numai iluzia, doar faţada, adică suprafaţa goală. Ea e agăţată scenografic de prismele de sticlă – “o clădire de expresie abstractă”, cum o descriu autorii înşişi (Dan Marin si Zeno Bogdanescu, Sediul UAR, Bucureşti, în “Arhitext Design”, nr. 11/2003, pp.42-43), vechiul şi noul îşi păstrează independenţa şi indiferenţa reciprocă, rămân detaşate fără să se atingă defapt.
Mulţi arhitecţi români sunt în mod declarat inspiraţi de arhitectura modernistă interbelică. De exemplu, arhitectura echipei Andreescu si Gaivoronschi, observă Ana Maria Zahariade, a parcurs chiar un drum înapoi de la post-modernismul istoricist la modernism. Faptul că ei recurg în mod curent chiar la tehnicile de construcţie uzuale la începutul secolului este o “dimensiune cristică a discursului lor”, o alternativă valabilă la tehnologia de import care pătrunde necondiţionat în arhitectura românească. (Ana Maria Zahariade, Echilibru uitat. Timişoara 1991-1996, ibid., pp. 10, 40.).
Complexul Hotelului Perla- Timişoara, combină surprinzător de multe arhitecturi şi imagini: Perla II trimite la anii ’70 şi “Carlo Scarpa”, Perla IV are o “inspiraţie raţionalist-fascistă”, corpul dinspre stradă “aparţine anilor ’60, iar pasarela este în “stilul anilor ‘90”. (Adrian Florin Ionascu, în: “de arhitectură” nr. 8/2—3, pp. 4-8).
Complexul Hotelului Perla- Timişoara, combină surprinzător de multe arhitecturi şi imagini: Perla II trimite la anii ’70 şi “Carlo Scarpa”, Perla IV are o “inspiraţie raţionalist-fascistă”, corpul dinspre stradă “aparţine anilor ’60, iar pasarela este în “stilul anilor ‘90”. (Adrian Florin Ionascu, în: “de arhitectură” nr. 8/2—3, pp. 4-8).
Locuinţa – Snagov (Arh. Andrei Mihailescu, 2003), şi Casa Herczey (Arh. Radu Mihailescu) reprezintă interesul pentru un obiect bine făcut l-a depăşit pe cel pentru personalizare. Natura domestică a casei a rămas astfel în umbra perfecţiunii programului, rezultând un aparat de locuit impecabil, cu design elegant, cu detalii subţiri. Nepersonalizate, casele au libertatea – mult râvnită de orice arhitect – de a fi foarte personală.
Casa Herczey, Arh. Radu Mihailescu
Locuinta – Snagov, Arh. Andrei Mihailescu
Arhitectul Radu Teaca îşi proiectează casele cu un “control absolut, ca un “tiran”, supunîndu-se de fapt dictaturii unui stil modernist deja închegat şi manierizat. Cum bine sesizează Augustin Ioan, acestei atitudini i se poate aplica denumirea paradoxala de “avangardist întârziat”. ( Augustin Ioan, Un perfecţionist. Radu Teaca, în “Octogon”, nr. 3, nr 2/2000, pp. 32-38). Acesta căştiga premiul Anualei de Arhitectură din anul 2005 cu proiectul locuinţei unifamiliale de pe strada Nicu Miloşesc din Târgu Jiu. Casa este o cutie dreaptă, radical axată pe unghiuri drepte. Planurile faţadei dinspre grădină au o succesiune dinamică, care nu compun, ci descompun o imagine foarte aproape de viziunea avangardei începutului de secol XX, dar care devine contemporană prin raportul şi delimitarea plinului de gol.
Arhitectul Radu Teaca îşi proiectează casele cu un “control absolut, ca un “tiran”, supunîndu-se de fapt dictaturii unui stil modernist deja închegat şi manierizat. Cum bine sesizează Augustin Ioan, acestei atitudini i se poate aplica denumirea paradoxala de “avangardist întârziat”. ( Augustin Ioan, Un perfecţionist. Radu Teaca, în “Octogon”, nr. 3, nr 2/2000, pp. 32-38). Acesta căştiga premiul Anualei de Arhitectură din anul 2005 cu proiectul locuinţei unifamiliale de pe strada Nicu Miloşesc din Târgu Jiu. Casa este o cutie dreaptă, radical axată pe unghiuri drepte. Planurile faţadei dinspre grădină au o succesiune dinamică, care nu compun, ci descompun o imagine foarte aproape de viziunea avangardei începutului de secol XX, dar care devine contemporană prin raportul şi delimitarea plinului de gol.
Locuinţă unifamilială str. Marin Drăcea – Bucuresti, (Arh. Radu Teaca, 2007), arhitectul Radu Teaca vorbeşte despre propriul proiect: “Mi se pare că este important faptul că aici a fost o groapă de gunoi de la cutremur. Am vrut ca, apelând la nişte forme pure, să nu fie alterate de teren. E un conflict între volumetrie şi terenul accidentat.” (Radu Teaca, Casa tub, Bucureşti, în “Arhitext”, nr. 05/2008, p. 85). Această casa are un element important – lacul, unde terenul este un trapez, şi clădirea este compusă din două volume legate printr-o seră.
Concluzii
Deşi iubesc ideea de avangardă si se consideră eroi ai modernităţii, arhitectii români sunt prea realişti ca să fie avangardişti. “Ei ştiu prea bine că în virtutea principiului de bază al modernităţii – cel al progresului – Estul nu trebuie decât să privescă spre Vest pentru a-şi vedea propriul viitor. Şi cum ar putea ei să fie originali într-o societate în care viitorul e deja cunoscut?”. Situaţia de faţă le permite arhitecţilor să aleagă liber între a fi creatori de modernitate sau consumatori de modernitate. (Ficţiunile Arhitecturii, Dana Vais, Editura Paideia, Bucureşti 2008, p. 45).
Cărţi
Deşi iubesc ideea de avangardă si se consideră eroi ai modernităţii, arhitectii români sunt prea realişti ca să fie avangardişti. “Ei ştiu prea bine că în virtutea principiului de bază al modernităţii – cel al progresului – Estul nu trebuie decât să privescă spre Vest pentru a-şi vedea propriul viitor. Şi cum ar putea ei să fie originali într-o societate în care viitorul e deja cunoscut?”. Situaţia de faţă le permite arhitecţilor să aleagă liber între a fi creatori de modernitate sau consumatori de modernitate. (Ficţiunile Arhitecturii, Dana Vais, Editura Paideia, Bucureşti 2008, p. 45).
Cărţi
- Brătescu, G., Arhitectura nouă şi cea românească, Editura “Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1929
- Gustav Gusti, Arhitectura în Romania, , Editura Meridiane, Bucureşti, 1965
- Gugu Silvia, Călin Dan, Florin Tudor, Contemporary, Editura Simetria, Bucureşti, 2005
- Joja Constantin, Arhitectura românescă în context european, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989
- Lascu Nicolae, Gândirea estetică în arhitectura românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983
- Lăzărescu Cezar, Arhitectura românească contemporană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972
- Morpurgo-Tagliabue Guido, Estetica contemporană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976
- Pacurariu Dan, Arhitectura şi celelalte arte, Editura Pontica, Constanţa, 1995
- Vais Dana, Fictiunile Arhitecturii, Editura Paideia, Bucuresti, 2008
- http://www.dsba.ro/
- http://www.clubmakondo.ro/evenimente/
- http://www.anuala.ro/proiecte/2005/arhitectura/a01/
- http://www.anuala.ro/proiecte/autori/vladimir_arsene/
- http://www.anuala.ro/proiecte/2003/arhitectura/a04/
- http://www.anuala.ro/proiecte/2004/arhitectura/a14/
- http://www.anuala.ro/proiecte/2003/arhitectura/a17/
- http://www.anuala.ro/proiecte/2008/arhitectura/a06/
- http://www.konzolstudio.ro/main_en.htm